HolyTrinityRomanianOrthodoxMonastery	htromonastery@gmail.com	(517) 456-4474

 

---

CAPITOLUL I — Cazul Sunland: preludiul confruntării pentru viitorul parohiei „Sfinta Treimi”

Începutul presiunilor pentru pensionarea Părintelui Constantin Alecse Când Părintele Constantin Alecse a venit la Los Angeles, în anul 1982, ca preot paroh al Bisericii Ortodoxe Române „Sfânta Treime”, a înțeles curând că această comunitate, aflată în continuă creștere, avea nevoie de un locaș de cult mai încăpător și de un complex parohial care să răspundă nevoilor sale spirituale, culturale și sociale: o sală comunitară mai mare, spații pentru școala duminicală și, în perspectivă, chiar un așezământ destinat vârstnicilor comunității.

Tot mai multe familii de români se stabileau în sudul Californiei și încercau să-și clădească o viață nouă departe de țară, iar pentru ele biserica devenea nu doar loc de rugăciune, ci și casă sufletească, centru de păstrare a limbii și tradițiilor românești, loc de întâlnire și punte vie între generații.

 

În mintea Părintelui Constantin s-a născut atunci un vis mare: construirea unui adevărat centru românesc în sudul Californiei, având în mijlocul său o biserică nouă, frumoasă și încăpătoare. Nu era doar un proiect de construcție. Era o viziune.

 

Părintele își imagina un loc unde copiii românilor să poată învăța limba părinților lor, unde familiile să se întâlnească după slujbă, unde bătrânii să nu se simtă singuri și unde cultura și tradițiile românești să poată fi păstrate departe de țară.

 

În anul 1987, acest vis a început să prindă contur. O Adunare Generală Specială a parohiei, convocată cu aprobarea Cancelariei Episcopiei ROEA, a hotărât cumpărarea unui teren în Sunland, în partea de nord a Los Angelesului.

Proprietatea era un teren vacant, fără infrastructură corespunzătoare. Dar pentru cei care priveau atunci spre viitor, acel pământ gol putea deveni într-o zi centrul unei comunități românești puternice.

 

Parohia a plătit aproximativ 230.000 de dolari pentru teren. Planurile erau impresionante pentru acea vreme: o biserică nouă, o sală parohială, o școală elementară, spații pentru activități culturale și chiar un cămin pentru persoane vârstnice. Întregul proiect era estimat la aproximativ 6–7 milioane de dolari. Pentru Părintele Constantin, Sunland devenise unul dintre marile proiecte ale slujirii sale.

 

A urmat însă întâlnirea dură cu realitatea. Pentru obținerea autorizațiilor au fost necesare patru audieri publice, desfășurate între decembrie 1987 și iulie 1988. Autoritățile au impus proiectului 21 de condiții de dezvoltare, unele dintre ele extrem de costisitoare. Comunitatea nu a renunțat. S-au organizat cine lunare, picnicuri, serbări, programe și diferite acțiuni de strângere de fonduri. Oamenii dădeau cât puteau. Unii contribuiau cu bani, alții cu muncă, alții cu timp și entuziasm.

 

Dar visul era mai mare decât posibilitățile financiare ale parohiei. La începutul anilor 1990, proiectul a început să stagneze. Nu fusese abandonat, dar nici nu mai putea avansa.

 

Anii au trecut. Cutremurul din Northridge din 1994 a schimbat viețile multor familii. Unii dintre cei care fuseseră sufletul proiectului au murit. Mircea Popa a trecut la cele veșnice în 1995, Traian Pincu în 1999, Nicolae Olar în 2007. Alții s-au retras sau s-au mutat din zonă. Treptat, generația care pornise visul Sunland se împuțina. Pentru Părintele Constantin, acesta a fost poate unul dintre cele mai dureroase aspecte ale întregii istorii. Nu dispăruse numai un proiect de construcție. Dispăreau, unul câte unul, oamenii cu care împărtășise acel vis. Și totuși, terenul a rămas.

 

Ani la rând, ideea unei noi biserici a continuat să existe ca o promisiune neterminată. În tot acest timp, Părintele Constantin avea și alte responsabilități. Timp de aproape treizeci de ani a fost protopop al Protoieriei Coastei Pacificului a Episcopiei ROEA. Timp de cca 30 de ani, Părintele Constantin a cunoscut îndeaproape viața Episcopiei, clerul, parohiile și problemele românilor ortodocși din America de Nord. Una dintre marile sale speranțe a fost reunificarea structurilor ortodoxe românești din America într-o singură organizare bisericească românească. Ani de zile, această posibilitate fusese discutată și așteptată. Părintele Constantin credea că românii ortodocși de pe continentul american nu trebuiau să rămână despărțiți la nesfârșit de vechile conflicte ale trecutului.

 

În anul 2002, Irineu Duvlea a fost ales episcop-vicar al ROEA. Între cei doi s-a creat o relație apropiată de colaborare. Părintele Constantin era atunci protopop, iar Episcopul Irineu a fost implicat inclusiv în chestiunile legate de proiectul Sunland, ca reprezentant al arhiepiscopului Nathaniel.

Mai târziu, când relațiile dintre Episcopul Irineu și conducerea ROEA/OCA s-au deteriorat, Părintele Constantin Alecse, find convins că Vlădica Irineu a fost tratat cu răutate și de aceea a ales să-i ia apărarea. După îndepărtarea Episcopului Irineu din slujirea arhierească de la Vatra Romaneasca, părintele Constantin și-a exprimat public solidaritatea cu acesta și a mărturisit public prin intermediul mass-media despre nedreptățile Arhiepiscopului Nathaniel împotriva lui. Pentru Părintele Constantin, aceasta devenise o problemă de conștiință preoțească, iar poziția asumată avea să aibă consecințe asupra propriilor sale relații cu conducerea Episcopiei.

Pe măsură ce tensiunile se adânceau, Părintele Constantin s-a distanțat treptat de administrația de la Vatra Românească și, pentru o perioadă, în protest a încetat să mai participe la congresele eparhiale.

Înființarea, în 2016, a Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi, sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române, a reaprins pentru Părintele Constantin Alecse și pentru comunitatea „Sfânta Treime” din Los Angeles o speranță mai veche: aceea a unei mai mari unități a românilor ortodocși din America și a apropierii lor de Biserica Mamă. Această aspirație nu era nouă. Ea exista încă din 1975, când parohia fusese primită oficial în ROEA în perspectiva unei viitoare reunificări bisericești, și fusese întărită, într-un context ortodox american mai larg, de idealul unității exprimat la Ligonier, în 1994.

De aceea, la ceremonialul de instalare din 2017 a primului Mitropolit al noii Mitropolii, Părintele Constantin a trimis o delegație a Parohiei „Sfânta Treime”, deși aceasta se afla încă sub jurisdicția ROEA. Gestul nu era doar unul protocolar, ci exprima deschiderea către o realitate bisericească pe care părintele o considera tot mai apropiată de aspirațiile istorice ale comunității. Din acel moment, posibilitatea ca parohia să intre, atunci când împrejurările o vor permite, sub jurisdicția Mitropoliei și, prin aceasta, într-o legătură directă cu Biserica Ortodoxă Română, a început să fie privită din ce în ce mai serios.

Ceea ce în 2016–2017 era încă o speranță avea să se maturizeze treptat și să devină realitate la 30 octombrie 2022, când Adunarea Generală a Parohiei „Sfânta Treime” a votat revenirea sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române, prin Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi. La 21 noiembrie 2022, parohia a primit Sfântul Antimis din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae, act bisericesc care confirma în mod concret integrarea comunității și slujirea ei liturgică în cadrul canonic al Mitropoliei.

Astfel, revenirea la Biserica Mamă nu a fost rezultatul unei hotărâri de moment, ci împlinirea unui drum istoric început cu multe decenii înainte și a unei aspirații de unitate bisericească păstrate în conștiința comunității de-a lungul generațiilor. Ceea ce fusese cândva doar speranță devenea, în 2022, o realitate eclesială și canonică.

Reluând firul evenimentelor de la criza provocată în 2014 de suspendarea Episcopului Irineu din slujirea de episcop-vicar în cadrul Episcopiei ROEA, același an a marcat și o schimbare importantă în raporturile Părintelui Constantin Alecse cu structurile administrative ale ROEA. După aproximativ trei decenii de slujire ca protopop al Protoieriei Coastei Pacifice părintele și-a prezentat demisia din această funcție, iar retragerea sa a forțat o reorganizare administrativă a protopopiatelor Episcopiei.

Această retragere din administrația eparhială nu însemna însă și plecarea sa de slujirea preoțească sau din oficiul de preot paroh al Parohiei „Sfânta Treime” din Los Angeles. Dimpotrivă, după mai bine de trei decenii petrecute în mijlocul aceleiași comunități, parohia devenise inseparabilă de viața și misiunea sa pastorală. Odată eliberat de responsabilitățile administrative ale protopopiatului, preocuparea sa se concentra tot mai mult asupra altarului, credincioșilor și viitorului comunității pe care o păstorea. Tocmai această legătură profundă avea să cântărească decisiv în anii următori, când relațiile cu ROEA și însăși apartenența jurisdicțională a parohiei aveau să ajungă într-un moment de răscruce.

Treptat însă, divergențele cu ROEA au depășit cadrul personal, eclezial sau administrativ și au dobândit o tot mai pronunțată dimensiune financiar-patrimonială. Pe măsură ce Parohia „Sfânta Treime” își consolida situația administrativă și patrimoniul, proprietățile și resursele comunității au intrat tot mai mult în atenția Cancelariei Episcopiei.

Pe măsură ce devenea tot mai evident că Episcopia de la Vatra risca să piardă controlul administrativ asupra Parohiei „Sfânta Treime” din Los Angeles, relațiile dintre cele două părți au intrat într-o etapă mult mai tensionată. În percepția conducerii parohiale, nu mai era vorba doar despre divergențe de ordin pastoral sau jurisdicțional, ci despre trecerea la o confruntare directă, în care autoritatea episcopală începea să fie exercitată într-o manieră considerată tot mai constrângătoare și intimidantă.

Punctul de plecare ales pentru această nouă ofensivă administrativă a fost, în mod semnificativ, vechiul proiect din Sunland: terenul cumpărat de parohie în anul 1987 pentru construirea unui nou complex bisericesc, social și cultural. Proiectul, început cu mari speranțe, fusese amânat timp de decenii din cauza dificultăților financiare, a condițiilor costisitoare impuse prin procesul de autorizare, a schimbărilor demografice și a altor împrejurări care făcuseră imposibilă realizarea construcției în forma concepută inițial. După mai bine de trei decenii, această lungă și complicată istorie avea să fie readusă în centrul relațiilor dintre parohie și Episcopie.

Argumentul invocat de conducerea ROEA era că, în diferite etape ale proiectului Sunland — inclusiv în legătură cu anumite hotărâri, tranzacții și înțelegeri privind proprietatea — parohia ar fi acționat fără a solicita sau obține în prealabil binecuvântarea ori aprobarea Arhiepiscopului Nathaniel. În felul acesta, acest proiect care a fost cunoscut cunoscut și urmărit de structurile Episcopiei ROEA timp de decenii devenea acum obiectul unei examinări retrospective, menite să stabilească dacă hotărârile luate de comunitatea locală se înscriseseră sau nu în limitele autorității sale administrative și patrimoniale.

Conflictul căpăta astfel o dimensiune patrimonială tot mai evidentă. Părintele Constantin Alecse nu mai era privit numai ca fostul protopop care de-a lungul anilor exprimase dezacorduri față de anumite decizii ale conducerii ROEA și care îl susținuse public pe Episcopul Irineu. El era, în același timp, preotul unei parohii cu un patrimoniu important și cu o concepție fermă asupra dreptului comunității locale de a-și administra propriile bunuri. Tocmai aici aveau să apară diferențe fundamentale de interpretare: cât de departe se întindea autoritatea Episcopiei asupra proprietăților parohiei și care erau, în realitate, drepturile juridice și administrative ale comunității locale?

În acest fel, mai multe acțiuni și împrejurări din viața parohiei, care până atunci apăruseră ca evenimente distincte, petrecute în momente și contexte diferite, au început să fie privite de conducerea ROEA ca elemente ale aceleiași evoluții: distanțarea administrativă începută în 2014, cazul Episcopului Irineu, apropierea treptată a Parohiei „Sfânta Treime” de Biserica Mamă, divergențele privind jurisdicția bisericească și autonomia administrativă, precum și problema administrării patrimoniului parohial au fost treptat asociate într-un singur tablou, acela al unei comunități care se îndepărta tot mai mult de autoritatea și controlul Episcopiei.

Ceea ce inițial fusese o succesiune de situații separate și de neînțelegeri administrative sau ecleziale începea astfel să fie conturat de catre ROEA ca un conflict mult mai profund, în centrul căruia se aflau întrebări esențiale pentru identitatea și viitorul Parohiei „Sfânta Treime”: care erau limitele autorității Episcopiei asupra comunității locale, cine avea dreptul să hotărască asupra bunurilor dobândite și administrate de parohie și până unde putea interveni ROEA în deciziile unei comunități constituite și organizate juridic în California? Disputa nu mai privea doar anumite decizii luate de parohie în trecut. Ea începea să privească însăși raportarea dintre autoritatea eparhială și autonomia parohială — și, în ultimă instanță, cine avea dreptul să decidă asupra identității, patrimoniului și viitorului Parohiei „Sfânta Treime”.

În centrul acestei noi etape avea să reapară, după mai bine de trei decenii, terenul din Sunland. Ceea ce în 1987 fusese simbolul unei mari speranțe — visul construirii unei noi biserici și al unui centru românesc pentru generațiile viitoare — devenea acum unul dintre principalele puncte de confruntare dintre Parohia „Sfânta Treime” și Episcopia ROEA. Astfel, un proiect pe care timpul îl împiedicase să se transforme în ziduri avea să dobândească, în mod neașteptat, o altă semnificație: aceea de punct de plecare al uneia dintre cele mai dificile confruntări administrative, jurisdicționale și patrimoniale din istoria parohiei.

De-a lungul celor peste treizeci de ani care trecuseră de la cumpărarea terenului din Sunland, proiectul nu fusese niciodată o inițiativă necunoscută Episcopiei sau desfășurată în afara cadrului său administrativ. ROEA cunoscuse și binecuvântase încă de la început achiziționarea terenului în 1987, fiind la curent cu planurile pentru construirea noii biserici și a centrului parohial, precum și cu dificultățile care împiedicaseră, în timp, realizarea lor. Un rol deosebit în această relație îl avusese Episcopul Irineu, căruia îi fusese încredințată în mod direct problema Sunland, ca reprezentant al Arhiepiscopului Nathaniel și al Cancelariei ROEA în raporturile cu parohia. Prin această responsabilitate, Episcopul Irineu devenise principala legătură dintre conducerea eparhială și Parohia „Sfânta Treime” în toate chestiunile importante referitoare la evoluția proiectului, astfel încât demersurile întreprinse de comunitate de-a lungul anilor nu puteau fi considerate, retrospectiv, ca fiind cu totul străine de cunoașterea conducerii Episcopiei.

Această cunoaștere nu se limita însă la implicarea unui ierarh. Potrivit practicii administrative și prevederilor statutare aplicate în Episcopia ROEA, situația fiecărei parohii era prezentată anual în rapoartele administrative și financiare supuse Adunării Generale Parohiale. Rapoartele erau discutate și aprobate de membrii parohiei, după care documentele și rezultatele ședințelor erau înaintate Cancelariei ROEA pentru verificare și arhivare. Era procedura obișnuită urmată de parohiile și misiunile Episcopiei, nu o practică particulară a Bisericii „Sfânta Treime”.

Controlul administrativ al Episcopiei ROEA asupra parohiilor începea, de fapt, înainte de convocarea Adunării Generale Parohiale. Agenda propusă pentru ședință era transmisă în prealabil Cancelariei ROEA, care o examina și, după caz, formula observații, recomandări sau solicita includerea anumitor chestiuni înainte de a-și da aprobarea. În acest fel, Cancelaria nu primea doar ulterior rapoartele și hotărârile adoptate de parohie, ci participa, prin procedura de aprobare prealabilă, chiar la definitivarea agendei anuale. Acest mecanism îi permitea să urmărească în mod constant principalele aspecte ale vieții administrative, financiare și patrimoniale a fiecărei parohii.

În aceste condiții, după mai bine de trei decenii de raportări, corespondență și supraveghere eparhială, proiectul Sunland nu putea fi privit ca o chestiune apărută brusc sau despre care conducerea ROEA nu avusese cunoștință. Istoria terenului, încercările de dezvoltare, dificultățile întâmpinate și hotărârile succesive ale parohiei se desfășuraseră de-a lungul anilor în cadrul unei relații administrative permanente cu Episcopia. Tocmai de aceea, interesul mult mai accentuat manifestat ulterior de Cancelarie față de Sunland și față de documentele patrimoniale ale parohiei avea să ridice, pentru conducerea de la „Sfânta Treime”, întrebarea firească: ce se schimbase după atâtea decenii în care existența și evoluția proiectului fuseseră cunoscute și urmărite de ROEA?

În acest punct, însă, se ajunge la miezul problemei și la momentul care avea să deschidă o etapă decisivă în evoluția conflictului. La 4 mai 2021, Părintele Constantin Alecse a primit din partea Cancelariei ROEA un e-mail oficial prin care era convocat să participe, prin Zoom, la ședința Consiliului Episcopesc din 13 mai 2021, la ora 8:30 p.m., Eastern Time. Motivul convocării era formulat fără echivoc: i se cerea să prezinte explicațiile și informațiile sale cu privire la „Sunland Property”, să înlăture orice nelămurire referitoare la dreptul de proprietate și la titlul juridic asupra terenului și să ofere Consiliului Episcopesc elementele necesare pentru a decide cum trebuia abordată și soluționată această chestiune. Astfel, după mai bine de trei decenii de la cumpărarea terenului în 1987 și după o îndelungată istorie cunoscută conducerii eparhiale, vechiul proiect Sunland era readus în mod oficial în fața Consiliului Episcopesc, de această dată nu ca un proiect de construcție aflat în dificultate, ci ca o problemă asupra căreia Părintelui Constantin i se cereau explicații directe privind proprietatea, titlul juridic și hotărârile luate de parohie de-a lungul anilor.

Părintele Constantin a răspuns convocării și și-a confirmat participarea, fără să evite examinarea problemei sau întrebările Consiliului. În același timp, considerând că o istorie atât de lungă și de complicată nu putea fi explicată corespunzător numai printr-o discuție verbală în cadrul unei ședințe, a informat Cancelaria că va pregăti în prealabil un raport scris. Intenția sa era ca documentul să fie transmis înaintea întâlnirii și distribuit tuturor membrilor Consiliului Episcopesc, astfel încât aceștia să poată cunoaște din timp cronologia proiectului, împrejurările în care fuseseră luate diferitele hotărâri și explicațiile parohiei cu privire la proprietatea din Sunland.

În acest scop, Părintele Constantin a pregătit un raport amplu, de 11 pagini, în care a reconstituit istoria proiectului începând cu achiziționarea terenului în 1987 și cu intenția construirii unei noi biserici și a unui centru parohial. Raportul prezenta dificultățile întâmpinate în procesul de autorizare, problemele financiare care împiedicaseră începerea construcției, schimbările intervenite de-a lungul anilor, precum și împrejurările care conduseseră ulterior la tranzacțiile și înțelegerile referitoare la proprietate. În această prezentare era important și faptul că proiectul Sunland nu fusese, de-a lungul existenței sale, o inițiativă necunoscută conducerii eparhiale. Episcopia cunoscuse proiectul încă de la început, iar Episcopul Irineu, așa după cum s-a menționat mai sus, avusese un rol direct în relația dintre parohie, Arhiepiscopul Nathaniel și Cancelaria ROEA în problemele legate de evoluția acestuia.

La ședința din 13 mai 2021, Părintele Constantin și-a susținut poziția în fața Consiliului Episcopesc și a răspuns întrebărilor adresate de Arhiepiscopul Nathaniel, investigatorul pr Ian Pac-Urar și ceilalți membri ai Consiliului. Discuția a oferit astfel conducerii ROEA posibilitatea de a solicita direct explicații asupra aspectelor pe care le considera neclare și, în același timp, i-a oferit Părintelui Constantin posibilitatea de a prezenta cronologic contextul și argumentele parohiei. Nu era vorba numai despre situația juridică a unui teren, ci despre reconstituirea unei istorii de peste treizeci de ani, în care deciziile luate în diferite perioade trebuiau înțelese în împrejurările concrete în care fuseseră adoptate.

Semnificativ este mai ales felul în care s-a încheiat întâlnirea din 13 mai 2021. Arhiepiscopul Nathaniel a mulțumit părintelui Constantin pentru prezentare, atât de necesară privind încheierea Cazului „Sunland Property” („to put it to rest!”). Pentru Părintele Constantin, sensul acestor cuvinte era promițător: explicațiile fuseseră oferite, întrebările primiseră răspuns, iar subiectul putea fi considerat încheiat. Părintele fusese convocat special pentru această chestiune. El trimisese în prealabil un raport detaliat de 11 pagini pentru toți membrii consiliului episcopesc, iar în timpul ședinței răspunsese deschis tuturor întrebărilor Arhiepiscopului Nathaniel, ale investigatorului șef, pr. Ian Pac-Urar și ale celorlalți participanți.

Nimic din cele petrecute în seara de 13 mai 2021 nu îi dădea Părintelui Constantin motive să creadă că discuția despre Sunland avea să fie urmată de o investigație acuzatorie, îndreptată nu numai în privința proprietății din Sunland, ci asupra întregii situații administrative a parohiei „Sfânta Treime”, a conducerii sale și, în mod direct, asupra activității părintelui ca preot paroh al acestei biserici timp de cca 4 decenii. Dimpotrivă, modul în care se încheiase ședința, inclusiv expresia Arhiepiscopului Nathaniel — „put it to rest!” — îi lăsase convingerea sigură că explicațiile oferite fuseseră suficiente și că problema Sunland era considerată clarificată.

Ceea ce Părintele Constantin nu putea să anticipeze în acel moment, dar avea să se contureze treptat din documentele, solicitările și măsurile ulterioare ale Cancelariei ROEA, era faptul că verificările nu aveau să rămână limitate la cazul punctual al proprietății Sunland. În lunile și anii care au urmat, aria preocupărilor administrative s-a extins asupra unor aspecte mult mai largi ale vieții Parohiei „Sfânta Treime”, incluzând administrația, evidențele financiar-contabile, documentele bancare, hotărârile organelor parohiale, corespondența și situația patrimoniului comunității.

Privite separat, asemenea solicitări puteau fi prezentate drept măsuri de verificare administrativă. Privite însă în succesiunea lor cronologică și în contextul raporturilor tot mai tensionate dintre Cancelaria ROEA, Parohie și preotul ei, ele erau o formă crescândă de presiune și intimidare. Această stare avea să fie accentuată ulterior de insistențele privind pensionarea sa și de intervențiile referitoare la viitoarea succesiune pastorală. În lipsa unei dovezi directe care să stabilească intenția celor implicați, nu se poate afirma ca fapt demonstrat că investigația fusese concepută în mod deliberat pentru a-l constrânge să accepte necondiționat pensionarea; se poate însă constata că extinderea verificărilor și presiunile privind pensionarea și succesiunea s-au desfășurat într-un context comun și au alimentat această suspiciune.

Situația căpăta o sensibilitate suplimentară și prin faptul că, în aceeași perioadă, Parohia devenise beneficiara unei importante donații testamentare, cunoscută drept Fanous Estate, legată de proprietăți și bunuri din Beverly Hills. Apariția unui patrimoniu substanțial în perspectiva financiară a Parohiei făcea ca orice extindere a controlului asupra administrației și bunurilor acesteia să dobândească, inevitabil, o semnificație aparte.

Astfel, pe măsură ce cazul Sunland era urmat de solicitări documentare tot mai ample, iar problema pensionării Părintelui Constantin și a succesiunii sale pastorale devenea tot mai prezentă, se contura o întrebare legitimă, pe care desfășurarea ulterioară a evenimentelor avea să o facă și mai apăsătoare: mai era vorba numai despre clarificarea juridică și administrativă a proprietății Sunland sau se dezvoltase, între timp, o acțiune administrativă mult mai amplă asupra Parohiei „Sfânta Treime”, a patrimoniului ei și a poziției preotului său paroh?

De la cazul Sunland la verificarea extinsă a administrației Parohiei

Evoluția ulterioară avea să depășească însă cu mult cadrul inițial al cazului Sunland. La 9 iunie 2021, cu aproximativ o săptămână înaintea Hramului Bisericii „Sfânta Treime”, Cancelaria ROEA a transmis Parohiei o nouă solicitare oficială, formulată într-o scrisoare de patru pagini și structurată în 15 categorii distincte de documente.

Cererea nu mai privea numai proprietatea din Sunland și împrejurările transferului acesteia, ci se extindea asupra întregii activități administrativă, financiară și patrimonială a Parohiei, începând cu anul 1989, fiind solicitate registre, procese-verbale, documente financiar-contabile și bancare, hotărâri ale organelor de conducere, acte administrative, corespondență și alte înscrisuri, etc. În aceste condiții, răspunsul nu mai presupunea simpla documentare a unui caz patrimonial punctual, ci cercetarea, identificarea și organizarea unei arhive parohiale acumulate de-a lungul a peste trei decenii de activitate.

Termenul stabilit pentru predarea documentelor era 30 iunie 2021. Parohia avea, așadar, aproximativ trei săptămâni pentru identificarea, verificarea și organizarea unui volum de mii de documente și înscrisuri, tocmai într-o perioadă în care preotul și Consiliul Parohial se pregăteau pentru Hramul Bisericii.

Importanța acestei împrejurări avea să devină și mai evidentă ulterior, când modul în care fusese formulată solicitarea documentară din 9 iunie 2021 urma să fie invocată împotriva Părintelui Constantin prin acuzații de „neascultare” și „necolaborare” într-un eventual proces de pedepsire în viitor. Succesiunea documentată a faptelor ridică o problemă serioasă: Cancelaria ROEA solicitase, într-un termen de numai aproximativ trei săptămâni, identificarea și organizarea unui volum neobișnuit de mare de documente, provenind dintr-o arhivă parohială acumulată de-a lungul a peste trei decenii, iar ulterior răspunsul la această cerință avea să fie folosit ca temei pentru acuzații împotriva preotului și a Parohiei.

Documentele disponibile nu ne dau certitudinea că termenul fusese stabilit deliberat pentru a face imposibilă îndeplinirea integrală a solicitării. Ele consemnează însă o succesiune greu de ignorat: amploarea excepțională a cerințelor, termenul foarte scurt acordat pentru îndeplinirea lor și folosirea ulterioară a modului de conformare drept argument pentru acuzațiile de neascultare și lipsă de colaborare. În acest context, solicitarea din 9 iunie nu mai poate fi privită numai ca o simplă clarificare a cazului Sunland, ci apare ca parte a unei intervenții administrative mult mai ample a Cancelariei ROEA asupra Parohiei „Sfânta Treime” și a preotului ei.

Trei cazuri diferite sub aceeași umbră

Înainte ca documentația solicitată Parohiei „Sfânta Treime” să fie primită și examinată, ROEA s-a grăbit să prezente în publicația oficială SOLIA (pg 18-19) Cazul „Sunland Property” alături de alte două litigii contemporane ale episcopiei ROEA: cazul comunității monahale Înălțarea Domnului din Clinton, Michigan, condusă de Episcopul Irineu Duvlea, și cazul Parohiei „Sfântul Nicolae” din Troy, Michigan. Erau însă situații fundamental diferite: Clinton și Troy ajunseseră deja în instanță, cu hotărâri judecătorești favorabile ROEA în 2021 — în Cazul Troy, Episcopia consemnând la 3 septembrie obținerea titlului și controlului asupra proprietății — în timp ce "Cazul Sunland" era în stadiul de pregătire, documentele cerute de ROEA nici nu fuseseră expediate de Cancelaria Parohială.

Asocierea cu cele 2 cazuri menționate nu era întâmplătoare: prin plasarea cazului Sunland lângă două litigii deja câștigate de ROEA, concomitent cu calificarea transferului proprietății din Sunland drept „unauthorized, illegal, fraudulent and void ab initio”, se urmărea ducerea în eroare că și situația de la Los Angeles fusese deja judecată și urma același deznodământ. Parohia vedea astfel conturarea anticipată a unei narațiuni incriminatoare, înainte de începerea propriei investigații a ROEA și înainte ca vreo instanță să se fi pronunțat asupra Cazului Sunland.

Notă: "Cazul Troy", legat de numele ctitorului bisericii, Părintele Gheorghe Cârstea, era pentru Părintele Constantin un precedent tulburător. Participant și martor direct la Conferința Clerului ROEA din noiembrie 2019, desfășurată la Detroit în contextul prezentării și alegerii preoului Dan Hoarște drept unic candidat pentru oficiul de Episcop Vicar al ROEA, Părintele Constantin mărturisește că, în timpul ședinței clerului, Arhiepiscopul Nathaniel a relatat despre vizita sa făcută Părintelui Gheorghe Cârstea, pe atunci bolnav în spital, afirmând că i-ar fi citit Molitfele Sfântului Vasile cel Mare deoarece în acesta „horcăiau demoni”. În contextul conflictului deja existent al desprinderii comunității din Troy de ROEA, asemenea cuvinte au fost percepute de Părintele Constantin ca profund depreciative și ilustrative pentru atmosfera în care cazul era prezentat clerului Episcopiei. Relatarea este consemnată aici ca mărturie directă a Părintelui Constantin asupra celor auzite personal la conferință, iar nu ca reproducere a unei transcrieri oficiale a ședinței.

„Cazul Anaheim” – un nou semnal de alarmă

În vara anului 2021, Părintele Cornel Avramescu, fondatorul și ctitorul Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” – Sfânta Maria din Anaheim, după peste trei decenii de slujire, a fost pensionat și înlocuit de Părintele Alin Munteanu. Au urmat conflicte între noul paroh, Părintele Avramescu, Consiliul Parohial și o parte a comunității, iar biserica a fost închisă pentru o perioadă îndelungată. Credincioși nemulțumiți au protestat în stradă, iar la proprietate a fost afișat un panou care anunța că biserica era închisă cu binecuvântarea Arhiepiscopului Nathaniel. Conflictul a ajuns în 2022 în instanța civilă din Orange County, în dosarul nr. 30-2022-01245447, privind conducerea și controlul parohiei.

Desfășurat aproape simultan cu conflictele de la Clinton, Troy și Sunland, „Cazul Anaheim” a amplificat îngrijorarea Bisericii „Sfânta Treime” din Los Angeles privind pensionarea preoților din vechea generație și succesiunea lor pastorală. Pentru Părintele Constantin Alecse și comunitatea sa, perspectiva unei pensionări urmate de instalarea unui succesor ales sau impus sub controlul Cancelariei ROEA nu mai apărea doar ca o posibilitate teoretică, ci ca un scenariu pe care evenimentele contemporane din Episcopie îl făceau tot mai plauzibil.

"Cazul Palm Springs" — Pr. Iustin Capsa și depunerea din preoție

În perioada 2019–2020, în contextul schimbărilor din conducerea ROEA, Părintele Iustin Capsa, fost preot asistent timp de aproape un deceniu la Biserica „Sfânta Treime” din Los Angeles, a fost numit la Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Palm Springs. Aici s-a dedicat ridicării din temelii a unei noi biserici, contribuind inclusiv din resurse proprii și mobilizând sprijinul comunității și al unor binefăcători din România. În anii următori însă, relațiile sale cu autoritățile ROEA s-au deteriorat, pe fondul unor neînțelegeri administrative și canonice, dar și al poziției sale favorabile reunificării ortodoxiei românești din America și al legăturilor păstrate cu fostul său mentor, Părintele Constantin Alecse, după trecerea Parohiei „Sfânta Treime” la Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi.

Tensiunile au culminat cu îndepărtarea Părintelui Iustin de la conducerea parohiei și, în 2025, cu depunerea sa din treapta preoției, după ce anterior i se ceruse, potrivit documentației existente, o perioadă de pocăință la mănăstirea din Temecula. După ani de muncă, sacrificii personale și contribuții substanțiale la construirea noii biserici, slujirea sa la Palm Springs s-a încheiat astfel brusc și dramatic, printr-o măsură de o severitate care părea să nu țină seama de tot sacrificiul său personal pentru comunitatea slujită. În contextul tensiunilor jurisdicționale ale perioadei, ROEA a intervenit cu promptitudine spre a elimina posibilitatea ca Parohia din Palm Springs să urmeze exemplul Bisericii „Sfânta Treime” din Los Angeles și să înceapă demersurile pentru ieșirea din jurisdicția ROEA și afilierea la Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi.

Alte precedente distincte, aceeași îngrijorare

De-a lungul anilor, mai multe comunități și instituții din cadrul ROEA — între care Biserica „Sfânta Maria” din New York, în timpul păstoririi Părintelui Casian Fetea, comunitatea monahală de la St. Andrew House - Centrul de Studii Ortodoxe din Detroit, precum și alte entități — au trecut prin conflicte distincte privind jurisdicția, conducerea sau patrimoniul bisericesc. Deși aceste cazuri nu au avut neapărat aceleași cauze și nu există temei pentru a le prezenta ca părți ale unei acțiuni comune demonstrate, consecințele lor — îndepărtarea sau sancționarea unor clerici, intervenții administrative și pierderea ori transferul controlului asupra unor proprietăți — au creat precedente care au alimentat îngrijorarea comunității noastre și a altor parohii. Privite împreună, asemenea episoade ridică întrebarea logică dacă nu se contura, dincolo de particularitățile fiecărui caz, un anumit tipar de conduită instituțională orientat spre consolidarea controlului ROEA asupra conducerii, jurisdicției și patrimoniului parohiilor sale.

Drumul «Sfintei Treimi» către apărarea propriului viitor”

Privite în ansamblu, cazurile Episcopului Irineu Duvlea, Clinton–Troy, Anaheim, Palm Springs, Sunland–Los Angeles, precum și alte tensiuni care aveau loc în aceeași perioadă în cuprinsul ROEA, au creat o firească stare de neliniște în rândul conducerii și credincioșilor Parohiei „Sfânta Treime”. Fiecare situație avea propriile împrejurări și trebuie înțeleasă separat, iar autoritatea Episcopiei de a veghea asupra disciplinei canonice și a bunei rânduieli bisericești nu era contestată în sine. Totuși, succesiunea acestor conflicte ridica la Los Angeles întrebări serioase asupra modului în care această autoritate putea fi exercitată atunci când între conducerea eparhială, preot și comunitatea locală apăreau dezacorduri profunde.

Evenimentele de la Anaheim, Palm Springs, Clinton și Troy erau urmărite cu atenție tocmai pentru că atingeau probleme care puteau deveni, mai devreme sau mai târziu, și problemele Parohiei „Sfânta Treime”: pensionarea unui preot cu îndelungată slujire, alegerea succesorului, raporturile dintre Consiliul Parohial și Episcopie, disciplina clericală, administrarea proprietăților și continuitatea unei comunități după plecarea celui care o păstorise vreme de decenii. Fără a presupune că toate aceste cazuri aveau aceeași cauză sau că exprimau o politică generală a ROEA, acumularea lor într-o perioadă relativ scurtă explica de ce la Los Angeles exista sentimentul că asemenea conflicte nu mai puteau fi considerate simple excepții lipsite de relevanță pentru propriul viitor.

Pentru Părintele Constantin Alecse, această preocupare avea și o dimensiune profund personală. După aproape patru decenii de slujire la „Sfânta Treime” și după mulți ani de responsabilități în structurile ROEA, el cunoștea atât necesitatea autorității episcopale, cât și importanța responsabilității comunității locale. De aceea, solicitările tot mai ample adresate Parohiei în 2021, care au depășit problema Sunland și s-au extins asupra unei părți importante din documentația administrativă și financiară a comunității, au fost primite cu îngrijorare. În climatul creat de celelalte conflicte contemporane, exista temerea că o verificare administrativă putea evolua spre o confruntare mai largă privind conducerea, succesiunea pastorală și patrimoniul Parohiei.

Îngrijorarea nu provenea, așadar, din respingerea autorității canonice a Episcopiei și nici din dorința de a sustrage Parohia unei legitime responsabilități bisericești. Ea izvora din nevoia de a păstra un echilibru între autoritatea eparhială și responsabilitatea unei comunități care își construise și întreținuse biserica prin contribuțiile, munca și sacrificiile propriilor credincioși. Părintele Constantin și conducerea parohială se temeau că, dacă dialogul și încrederea reciprocă aveau să fie înlocuite de confruntare, consecințele puteau deveni dureroase pentru toți: pentru Episcopie, pentru preot și, mai ales, pentru credincioșii prinși într-un conflict pe care nu și-l doreau.

Poate tocmai aceasta a fost cea mai mare dezamăgire a Părintelui Constantin: după atâtea decenii petrecute în slujba aceleiași Episcopii, ajunsese într-un moment al vieții în care relația cu instituția pe care o slujise nu mai era dominată de încrederea de altădată, ci de întrebări asupra viitorului comunității sale. Nu era vorba numai despre propria pensionare și nici numai despre Sunland. Era grija pentru ceea ce avea să rămână după el: altarul la care slujise, oamenii pe care îi botezase, cununase și înmormântase, familiile care construiseră biserica și patrimoniul lăsat generațiilor următoare. În cele din urmă, „Sfânta Treime” nu dorea să lupte împotriva Episcopiei, ci să nu ajungă să lupte cu propria Episcopie. Își dorea ca autoritatea și libertatea, ascultarea și responsabilitatea, Episcopia și Parohia să poată rămâne împreună în aceeași rânduială creștină. Iar când această încredere a început să se destrame, apărarea continuității pastorale și a viitorului comunității a fost înțeleasă la Los Angeles nu ca o sfidare a Bisericii, ci ca o datorie de conștiință față de cei care zidiseră „Sfânta Treime” și față de cei care aveau să se roage între zidurile ei după ce generația lor nu va mai fi.

Asistență juridică — Liniștea dinaintea furtunii

(Iunie–August 2021)

Scrisoarea Cancelariei ROEA din 9 iunie 2021, prin care Părintelui Constantin Alecse și Parohiei „Sfânta Treime” li se solicita într-un termen scurt un volum considerabil de documente, a provocat îngrijorare în Consiliul Parohial. În ședința de urgență din 13 iunie, Consiliul a hotărât în unanimitate angajarea unui avocat pentru protejarea intereselor Parohiei.

A fost angajată Firma de avocatură Roger J. Diamond din Santa Monica, care, după analizarea solicitărilor ROEA, le-a considerat excesiv de împovărătoare în raport cu termenul acordat. Dorind însă evitarea unei confruntări, el a propus Cancelariei ROEA o întâlnire directă, „on a friendly basis”, pentru clarificarea situației pe cale amiabilă, atrăgând totodată atenția asupra modului pe care îl considera „abusive and confrontational” în care era tratat Părintele Constantin.

Cancelaria ROEA nu a răspuns scrisorii avocatului Diamond, iar întâlnirea propusă nu a avut loc.

Au urmat aproape două luni de liniște. După tensiunile din mai și iunie, această tăcere putea crea impresia că intervenția juridică temperase conflictul și că problema Sunland începea să se stingă.

Privită retrospectiv însă, nu era pacea care încheia conflictul, ci liniștea dinaintea furtunii. În august 2021, tensiunile aveau să reapară, deschizând o nouă și mult mai dificilă etapă în relațiile dintre ROEA și Parohia „Sfânta Treime”.