HolyTrinityRomanianOrthodoxMonastery	htromonastery@gmail.com	(517) 456-4474

"Pentru adevăr și dreptate în cazul Episcopului Irineu"

Protopopul Constantin Alecse consideră că adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în cazul Episcopului Irineu Duvlea nu trebuie ascuns sub tăcere. El dorește ca faptele și documentele să fie cunoscute, mai ales în ceea ce privește acțiunile pe care Episcopia Ortodoxă Română din America (ROEA) și Arhiepiscopul Nathaniel le-au întreprins împotriva Episcopului Irineu, acțiuni pe care le consideră nedrepte și profund problematice. Nu este vorba despre redeschiderea unor răni din trecut, ci despre respectarea adevărului, a dreptății și a memoriei istorice.

 

---

Protopopul Constantin Alecse — O jumătate de veac de slujire, libertate canonică și apărarea rânduielii Bisericii

 

După 1989 — idealul refacerii unității românilor ortodocși din America

 

Căderea comunismului în România, în decembrie 1989, a creat o nouă perspectivă pentru relațiile dintre românii ortodocși din America și Biserica Ortodoxă Română. Protopopul Constantin Alecse s-a implicat activ în promovarea idealului refacerii unității românilor ortodocși din America și în apropierea dintre structurile ecleziale românești de pe acest Continent.

 

În acest context, în anul 1994, Protopopul Constantin Alecse a făcut parte din delegația Arhiepiscopului Nathaniel care a întreprins un pelerinaj în România și a avut discuții și contacte informale cu Îînalți Ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Participarea sa în această delegație reprezintă un capitol important din implicarea sa personală în problema unității ortodoxe românești din America după căderea comunismului.

 

Astfel, preocuparea sa pentru unitatea românilor ortodocși din America nu este o preocupare apărută în anul 2022, ci o lucrare și o convingere pe care el le situează în continuitatea întregii sale activități bisericești de după 1989.

 

2022 — Pensionarea și trecerea sub omoforul Mitropolitului Nicolae

 

În anul 2022, după aproape 46 de ani de preoție și cca 40 de ani de activitate în viața bisericească românească din California, Protopopul Constantin Alecse a fost pensionat de autoritatea eclezială a ROEA, începând cu data de 15 septembrie 2022.

 

Pentru Protopopul Constantin Alecse, pensionarea a reprezentat încheierea unei etape administrative și pastorale în cadrul ROEA, nu încetarea preoției, nu abandonarea Bisericii și nici pierderea statutului său canonic.

 

În același an, Protopopul Constantin Alecse a intrat sub omoforul IPS Mitropolit Nicolae Condrea, în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi, devenind membru canonic al clerului acestei jurisdicții. Această apartenență este fundamentală pentru înțelegerea evenimentelor ulterioare: Protopopul Constantin Alecse nu susține că a continuat să fie cleric al ROEA după anul 2022, ci că, după schimbarea jurisdicției, și-a continuat statutul și viața sacerdotală ca preot canonic în cadrul Mitropoliei Române din America.

 

Parohia „Sfânta Treime” din Los Angeles — aceeași schimbare jurisdicțională

 

Tot în anul 2022, independent de lucrarea personală a Protopopului Constantin Alecse, Parohia Ortodoxă Română Americană „Sfânta Treime” din Los Angeles a ales să părăsească jurisdicția ROEA și să intre sub jurisdicția Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi.

 

Protopopul Constantin Alecse consideră că această decizie trebuie înțeleasă ca o alegere jurisdicțională a comunității și nu ca o justificare pentru aplicarea unor eventuale represalii asupra persoanei sale. El subliniază că trecerea unei parohii la o altă jurisdicție canonică nu poate constitui, prin ea însăși, temei pentru persecutarea sau stigmatizarea unui cleric care a slujit sub acea jurisdictie.

 

În același timp, faptul că plecarea sa din ROEA și trecerea Parohiei „Sfânta Treime” la Mitropolia Română au avut loc în același an reprezintă un element important al cronologiei pe care Protopopul Constantin Alecse îl consideră necesar de păstrat în analiza istorică a evenimentelor.

 

Recunoașterea continuă în cadrul Bisericii Ortodoxe Române

 

Un element deosebit de important este faptul că, după intrarea sa sub omoforul Mitropolitului Nicolae în anul 2022, Protopopul Constantin Alecse nu numai că a continuat să fie recunoscut ca preot canonic, ci a slujit cu același patos și a primit și noi distincții bisericești.

 

În anul 2025, cu prilejul aniversării a 85 de ani de la întemeierea Bisericii Ortodoxe Române Americane „Sfânta Treime” din Los Angeles, Protopopul Constantin Alecse a fost onorat cu Diploma și Ordinul Mitropolitan „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, însoțit de Crucea Mitropolitană. Aceste înalte distincții au reprezentat o recunoaștere a îndelungatei sale slujiri preoțești, precum și a continuității activității sale în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi.

 

Tot în anul 2025, în contextul Anului Centenar al Patriarhiei Române, Protopopul Constantin Alecse a primit distincții oferite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, între care Diploma Centenarului Patriarhiei Române și Medalionul Centenar „Sfânta Treime”. Acestea au constituit o apreciere deosebită pentru slujirea sa îndelungată și pentru contribuția la păstrarea și afirmarea credinței și identității ortodoxe românești în diaspora nord-americană.

 

În anul 2026, la împlinirea a 50 de ani de slujire preoțească, Protopopul Constantin Alecse a primit, cu ocazia Congresului Arhiepiscopiei, din partea IPS Mitropolit Nicolae Diploma de Merit, ca recunoaștere a celor cinci decenii de slujire sacerdotală.

 

Aceste distincții se adaugă Sfintelor Cruci primite în perioadele patriarhale ale Patriarhilor Justinian, Iustin și Teoctist, precum și celorlalte recunoașteri clericale primite de-a lungul anilor. Pentru Protopopul Constantin Alecse, succesiunea acestor distincții reprezintă o mărturie clară a continuității recunoașterii sale ca preot în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. El consideră că un cleric care este primit canonic, recunoscut și decorat de autoritățile bisericești competente nu poate fi prezentat în mod legitim, prin evidențe contradictorii ale unei foste jurisdicții, ca și cum ar fi lipsit de statut sacerdotal.

 

Anomalia „suspendat” — 2022–2025

 

În contrast evident cu această realitate, Protopopul Constantin Alecse constată că, potrivit evidențelor și documentelor pe care le păstrează, ROEA l-a menționat în perioada 2022–2025 ca fiind „suspendat din toate oficiile preoțești”. Această situație este considerată de Protopopul Constantin Alecse profund greșită și lipsită de fundament jurisdicțional, deoarece suspendarea este menținută asupra unui preot care, începând din anul 2022, nu mai aparținea clerului ROEA, fiind deja sub omoforul Mitropolitului Nicolae.

 

În concepția sa, o jurisdicție nu poate continua să exercite o autoritate disciplinară asupra unui cleric care a încetat să-i aparțină și care a fost primit canonic într-o altă jurisdicție. O asemenea situație contravine, în aprecierea sa, principiilor generale ale ordinii canonice și practicilor comune ale jurisdicțiilor ortodoxe din America.

 

Din 2026 — „deposed”, dar încă prezent în lista clerului ROEA

 

Începând cu anul 2026, situația devine și mai contradictorie: Protopopul Constantin Alecse apare calificat drept „deposed” (Herald, p.29). În același timp însă, numele său continuă să fie menționat pe website-ul ROEA în rândul clerului episcopiei.
Pentru Protopopul Constantin Alecse, aceasta este o anomalie evidentă: aceeași jurisdicție îl prezintă simultan ca fiind „deposed” și continuă să-l includă în lista propriului cler, deși el nu mai este membru al clerului ROEA de aproximativ patru ani și se află canonic sub omoforul Mitropolitului Nicolae. În opinia sa, această contradicție nu este o simplă chestiune tehnică de actualizare a unui website, ci reflectă o problemă mai profundă privind modul în care ROEA își administrează evidențele clericale și înțelege limitele propriei competențe jurisdicționale.

 

„Fotografia nu este disponibilă” — o altă anomalie a evidențelor ROEA

 

La această contradicție se adaugă problema fotografiei Protopopului Constantin Alecse.
Pe website-ul ROEA apare mențiunea că fotografia sa nu este disponibilă, deși, potrivit documentelor și materialelor cunoscute de Protopopul Constantin Alecse, în arhiva episcopiei există sute de fotografii ale sale, acumulate de-a lungul celor peste 45 de ani de slujire în ROEA. Situația este cu atât mai greu de explicat cu cât Protopopul Constantin Alecse a fost aproximativ 30 de ani protopop și a avut o prezență publică, pastorală și administrativă îndelungată în cadrul episcopiei.

 

În consecință, Protopopul Constantin Alecse consideră că absența fotografiei nu poate fi justificată pur și simplu prin lipsa materialului arhivistic și că ea trebuie privită în contextul mai larg al modului în care numele, imaginea și activitatea sa sunt prezentate în prezent de fosta sa jurisdicție. O asemenea abordare ridică însă o întrebare legitimă și greu de evitat: este oare aceasta rezultatul unei incompetențe crase în administrarea și conservarea arhivelor ROEA, o viclenie menită să minimalizeze sau să denatureze memoria unui cleric care a îndrăznit să părăsească jurisdicția, ori chiar o formă de pedepsire simbolică, perpetuată în timp, prin care numele său rămâne înregistrat în analele ROEA, dar imaginea, contribuțiile și cei aproape cincizeci de ani de slujire sunt reduse, omise sau prezentate selectiv?

 

Mai mult decât atât, se poate pune întrebarea dacă această manieră de prezentare nu transmite, implicit, un mesaj întregului cler: „să nu îndrăznească nimeni să facă ceea ce a făcut părintele Alecse”. Dacă un cleric poate fi suspendat, depus din treaptă și, chiar după îndepărtarea sa din jurisdicție, să rămână permanent expus unei forme de marginalizare memorială, atunci problema depășește cazul personal al Protopopului Constantin Alecse și devine una de principiu. Este oare păstrarea numelui său în analele ROEA, concomitent cu diminuarea sau omiterea imaginii și a contribuțiilor sale, o simplă neglijență arhivistică sau reprezintă ea un exemplu public și permanent de „pedepsire” a celui care a ales să urmeze o altă cale ecleziastică? O asemenea întrebare merită pusă deschis, tocmai pentru ca istoria să nu fie rescrisă prin omisiune, iar arhivele să nu devină instrumente de sancționare post-factum a memoriei unui cleric.

 

Cartea canonică — Solicitarea Mitropolitului Nicolae din 2023

 

Unul dintre cele mai importante aspecte ale întregii situații îl constituie documentul de eliberare canonică (Canonical Release) a Protopopului Constantin Alecse. Potrivit documentelor păstrate în arhiva personală a Protopopului Constantin Alecse, Mitropolitul Nicolae a solicitat încă de la începutul anului 2023 eliberarea documentului său de transfer canonic. O asemenea solicitare, formulată de un ierarh cu privire la situația canonică a unui preot aflat sub omoforul său, presupune în mod firesc un răspuns oficial, clar, respectuos și conform rânduielii bisericești din partea jurisdicției anterioare. Cu toate acestea, conform documentației păstrate în arhivă, Arhiepiscopul Nathaniel nu a transmis o comunicare oficială prin care să precizeze în mod clar dacă va elibera documentul de transfer canonic, când intenționează să îl elibereze sau, în cazul unui refuz, care sunt motivele canonice și administrative concrete care ar sta la baza unei asemenea decizii. În lipsa unei asemenea clarificări, această tăcere instituțională ridică în mod legitim întrebări privind principiile de colegialitate între ierarhi, respectul reciproc și respectarea corespunzătoare a rânduielilor și ordinii bisericești.

 

Originalul documentului "Carte Canonică"

 

Cartea Canonică, documentul canonic originar al Părintelui Constantin Alecse, a fost emisă de Patriarhia Română în anul 1976, cu prilejul hirotonirii sale întru preot, și a rămas în păstrarea Patriarhiei până în anul 1980. După încheierea slujirii sale la Londra, unde activase din anul 1976, Părintele Constantin Alecse a trecut sub jurisdicția Episcopiei Ortodoxe Române din America (ROEA) fiind numit preot la Biserica „Sfânta Maria” din St. Paul, Minnesota, fără să fi obținut în prealabil binecuvântarea sau o eliberare canonică din partea Patriarhiei Române. Ajuns în America, cu contract de lucru din partea numitei parohii, la începutul anului 1980, Părintele Constantin Alecse a solicitat în scris Patriarhiei Române eliberarea și transmiterea Cărții Canonice.

 

Documentul i-a fost trimis în Statele Unite prin bunăvoința Părintelui Dănuț Suciu, care se afla atunci în America pentru studii. După primirea documentului, Părintele a confirmat Patriarhiei Române primirea Cărții Canonice și, ulterior, a predat-o personal Arhiepiscopului +Valerian (Trifa) la Vatra Românească, devenit Ierarhul său în cadrul Episcopiei ROEA.

În anul 1982, Arhiepiscopul +Valerian l-a transferat pe părintele Constantin din Minnesotta în California, numindu-l preot paroh la Biserica „Sfânta Treime” din Los Angeles.

 

În acest context, Cartea Canonică constituie un document primar de importanță majoră pentru documentarea originii canonice a hirotonirii Părintelui Constantin Alecse, confirmând că aceasta a fost săvârșită în anul 1976 de un ierarh al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Ea reprezintă, totodată, o piesă esențială a istoriei sale clericale și canonice, deoarece documentează originea hirotonirii sale și oferă un reper obiectiv pentru urmărirea continuității slujirii sale preoțești în contextul schimbării ulterioare de jurisdicție bisericească. Din această perspectivă, documentul are nu numai valoare istorică, ci și o relevanță deosebită în clarificarea statutului său clerical și a succesiunii jurisdicționale în care și-a exercitat slujirea de-a lungul timpului.

 

Ordinea și Disciplina Canonică

 

Înțelegând această rânduială bisericească, devine cu atât mai evidentă necesitatea unei clarificări oficiale, transparente și temeinic documentate din partea Cancelariei ROEA, mai ales întrucât sunt în discuție principii fundamentale de ordine, disciplină și responsabilitate canonică, principii pe care însăși Episcopia le afirmă în documentele și comunicările sale oficiale.

 

În acest context, situația documentului de eliberare canonică al Părintelui Constantin Alecse depășește cadrul unei simple chestiuni personale și dobândește o relevanță instituțională și canonică mai largă. Dacă Patriarhia Română, chiar în condițiile restrictive și dificile ale regimului comunist, a respectat rânduiala bisericească și a dat curs solicitării privind eliberarea și transmiterea documentului canonic, este legitim să se solicite o explicație clară cu privire la motivele pentru care un asemenea document nu este eliberat astăzi de ROEA, într-un context istoric în care Biserica își exercită libertatea fără constrângerile de odinioară și în care ordinea, disciplina și responsabilitatea canonică sunt afirmate ca principii fundamentale ale administrației bisericești.

 

Această situație este cu atât mai relevantă cu cât demersul nu aparține exclusiv Preotului Constantin Alecse. Solicitarea documentului a focut-o oficial de propriul său ierarh, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Nicolae, ceea ce îi conferă o evidentă dimensiune ierarhică și bisericească. În aceste condiții, lipsa unei clarificări oficiale nu mai poate fi privită doar ca o chestiune administrativă, ci devine o problemă de transparență și de respectare a relațiilor canonice dintre ierarh, cleric și jurisdicția bisericească.

 

Prin urmare, se impune ca ROEA și conducătorul său spiritual, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Nathaniel, să ofere o poziție oficială și neechivocă: fie să procedeze la eliberarea documentului solicitat, în spiritul ordinii canonice și al respectului ierarhic, fie, în cazul unui refuz, să prezinte în mod clar și documentat temeiurile canonice, statutare și administrative care justifică această decizie. O asemenea clarificare nu ar trebui privită ca un gest de confruntare, ci ca o expresie firească a responsabilității bisericești, a transparenței administrative și a respectului pentru ordinea canonică pe care orice jurisdicție bisericească este chemată să o apere și să o aplice în mod consecvent.

 

O analogie cu evidențele sacramentale ale Bisericii

 

Situația poate fi înțeleasă și prin analogie cu evidențele sacramentale ale Bisericii. Atunci când o persoană botezată își pierde certificatul de botez, ea se adresează arhivei bisericii în care a primit Sfânta Taină a Botezului, pentru ca înscrierea să fie verificată și, după caz, documentul să fie reemis. În mod similar, eliberarea canonică a Pr. Constantin Alecse este documentată în arhivele Patriarhiei Române, unde poate fi confirmată hirotonirea sa canonică. După aproape 50 de ani de slujire preoțească în diaspora, alegerea sa de a se întoarce „acasă”, la Biserica-Mamă, nu ar trebui împiedicată printr-o tăcere administrativă prelungită, în absența unei justificări canonice explicite, din partea Episcopiei ROEA și a Ierarhului ei.

 

Protopopul Constantin Alecse consideră că perpetuarea acestei tăceri instituționale, fără o explicație oficială și fără indicarea unor temeiuri canonice și administrative concrete, reprezintă o abatere serioasă de la spiritul de colegialitate, respect reciproc, transparență și responsabilitate eclezială care ar trebui să caracterizeze relațiile dintre ierarhii și clericii Bisericii. Problema nu este, în esență, doar una administrativă. Este o chestiune care privește respectarea ordinii canonice, continuitatea documentară a unei hirotoniri și libertatea unui cleric de a-și clarifica și regulariza situația canonică în cadrul Bisericii către care a ales să se întoarcă.

 

Respectul datorat ierarhiei bisericești

 

În aprecierea Protopopului Constantin Alecse, comportamentul Arhiepiscopului Nathaniel în această situație a fost nerezonabil și lipsit de respect nu numai față de un fost cleric al ROEA, ci și față de colegii ierarhi. În mod particular, el consideră că lipsa unui răspuns la solicitarea Mitropolitului Nicolae constituie o desconsiderare a autorității și demnității unui ierarh care solicitase oficial clarificarea statutului unui preot aflat sub omoforul său. Protopopul Constantin Alecse consideră că această atitudine este cu atât mai gravă atunci când este raportată la ordinea ierarhică și la relația de respect care trebuie să existe între autoritățile Bisericii, inclusiv față de Mitropolitul Nicolae, Patriarhul României și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În concepția sa, autoritatea episcopală nu este o autoritate personală absolută, ci trebuie exercitată în limitele Sfintelor Canoane, în comuniune cu ceilalți ierarhi și cu respectarea statutului canonic al clericilor și al celorlalte jurisdicții canonice.

 

ROEA și ceea ce Protopopul Constantin Alecse consideră o abatere de la rânduiala Bisericii

 

Pe baza documentelor din arhiva sa, a Sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe Universale și a practicilor pe care le consideră consacrate în jurisdicțiile ortodoxe din America, Protopopul Constantin Alecse afirmă categoric că ROEA a procedat greșit în raport cu situația sa post-2022. El consideră că menținerea unor sancțiuni precum „suspendat” și „deposed” asupra unui preot care nu mai aparține jurisdicției ROEA constituie o încălcare a rânduielii jurisdicționale și o exercitare necorespunzătoare a autorității bisericești.

 

Protopopul Constantin Alecse descrie această conduită ca fiind punitivă și răzbunătoare și afirmă că, prin absolutizarea autorității sale interne, ignorarea limitelor jurisdicționale și neglijarea autorității altor ierarhi, ROEA ajunge, în aprecierea sa, să se comporte în anumite privințe „ca un cult religios”. Prin această expresie, Protopopul Constantin Alecse nu se referă la credincioșii ROEA și nu contestă în niciun fel caracterul religios al comunităților acesteia. Critica sa vizează exclusiv ceea ce consideră a fi un mod închis, autoreferențial și punitiv de exercitare a autorității administrative și disciplinare de către Ierarhul Diocezan și structurile administrative aflate în subordinea sa.

 

Critica nu din răutate sau răzbunare, ci cu responsabilitate de conștiință

 

Protopopul Constantin Alecse afirmă că pozițiile sale critice față de Arhiepiscopul Nathaniel și față de anumite decizii ale conducerii ROEA nu au fost motivate de ură, răzbunare sau interese personale. El susține că a criticat ceea ce considera nedreptăți și abuzuri tocmai din responsabilitate sacerdotală și din convingerea că un preot nu trebuie să renunțe la adevăr și la conștiință atunci când se confruntă cu ceea ce consideră a fi o nedreptate. Pentru Protopopul Constantin Alecse, respectul față de episcop nu înseamnă acceptarea necondiționată a oricărei decizii administrative, iar ascultarea bisericească nu poate fi confundată cu renunțarea la adevăr, dreptate și conștiință.

 

Apărarea Episcopului Irineu

Un capitol important îl constituie poziția publică a Protopopului Constantin Alecse în apărarea Episcopului Irineu. În opinia sa, îndepărtarea acestuia din ROEA/OCA nu a fost rezultatul unei proceduri disciplinare imparțiale, ci a fost determinată în principal de conflicte de autoritate, rivalități interne și interese jurisdicțional-administrative, acuzațiile invocate oficial constituind mai degrabă justificarea formală a unei decizii deja determinate. De aceea, Protopopul Alecse a calificat procedura drept un „sham process” și a refuzat să rămână indiferent în fața a ceea ce considera o gravă nedreptate. Apărarea publică a Episcopului Irineu, inclusiv prin publicarea Cuvântului înainte al biografiei sale și publicarea unor materiale pe website-ul acestuia, a reprezentat pentru Protopopul Alecse un act de conștiință și responsabilitate preoțească. În opinia sa, această poziție nu putea constitui, prin ea însăși, un temei legitim pentru sancționarea sau stigmatizarea sa.

Jurisdicția parohiei, poziția critică și tratamentul ulterior

 

Protopopul Constantin Alecse consideră că trebuie avute în vedere împreună mai multe elemente ale cronologiei: pensionarea sa din 2022, trecerea sa sub omoforul Mitropolitului Nicolae, trecerea Parohiei „Sfânta Treime” din Los Angeles la Mitropolia Română, criticile sale față de anumite acțiuni ale leadershipului ROEA și poziția sa publică în apărarea Episcopului Irineu. El consideră că aceste împrejurări constituie contextul necesar pentru înțelegerea tratamentului care i-a fost aplicat ulterior, fără ca prin aceasta să transforme presupusele motivații ale altora în fapte deja demonstrate. Ceea ce afirmă categoric este că nici schimbarea jurisdicției, nici critica publică, nici apărarea unui ierarh nu pot constitui temei pentru anularea statutului său canonic sau pentru aplicarea unor sancțiuni care continuă după încetarea apartenenței sale la ROEA.

 

Două realități bisericești contradictorii

 

Situația Protopopului Constantin Alecse prezintă, în opinia sa, două realități care nu pot fi reconciliate fără o clarificare oficială. Pe de o parte, ROEA îl prezintă ca „suspendat”, apoi „deposed”, și continuă să-i păstreze numele în lista clerului său. Pe de altă parte, Protopopul Constantin Alecse este preot canonic sub omoforul Mitropolitului Nicolae, este recunoscut în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi și a primit, după 2022, Ordinul Mitropolitan „Sfinții Constantin și Elena” și Crucea Mitropolitană, în 2025 a primit distincțiile Centenarului Patriarhiei Române, inclusiv Medalionul Centenar „Sfânta Treime” din partea PF Patriarh Daniel, și în 2026 Diploma de Merit pentru 50 de ani de slujire preoțească, oferită de IPS Mitropolit Nicolae. Aceste recunoașteri se adaugă Sfintelor Cruci primite de-a lungul anilor în timpul Patriarhilor Justinian, Iustin și Teoctist și alte distincții clericale care încununează activitatea sa sacerdotală - ex. (1)(2)(3)(4)(5)(6)(7).

În aceste condiții, Protopopul Constantin Alecse consideră că realitatea sa canonică actuală este cea confirmată de jurisdicția în care se află efectiv și de autoritățile Bisericii Ortodoxe Române care l-au recunoscut și decorat.

 

O jumătate de veac de slujire nu se poate șterge printr-o mențiune calomnioasă pe siteul ROEA

 

Cei 50 de ani de preoție și slujire neîntreruptă, începuți prin hirotonirea din 1976 și continuați prin activitatea pastorală de la Londra, St. Paul și Los Angeles — dintre care aproximativ 45 de ani în California și aproape 30 de ani în slujirea de protopop — și încununați prin încheierea activității pastorale în 2026, la Los Angeles, reprezintă o realitate istorică pe care nimeni nu o poate tăgădui sau ștergede pe răbojul timpului.

 

La această îndelungată slujire se adaugă implicarea constantă în promovarea unității românilor ortodocși din America după 1989, precum și participarea sa la delegația condusă de Arhiepiscopul Nathaniel în România, în anul 1994. Din această perspectivă, Protopopul Constantin Alecse consideră că activitatea sa constituie o parte evidentă și documentată a istoriei Bisericii românești din America și că această contribuție nu poate fi eliminată printr-o formulare unilaterală, depreciativă sau calomnioasă.

 

O mențiune denigratoare publicată pe site-ul ROEA nu poate anula cinci decenii de slujire, contribuțiile aduse comunității ortodoxe românești din America și locul pe care această activitate îl ocupă în istoria ei.

 

În acest context, distincțiile primite în timpul Patriarhilor Justinian, Iustin și Teoctist, cele acordate în perioada slujirii sale sub ROEA și, ulterior, sub omoforul Mitropolitului Nicolae, precum și recunoașterea oferită de Patriarhul Daniel cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române și Diploma de Merit primită în 2026, la împlinirea a 50 de ani de preoție, constituie, în perspectiva sa, mărturii documentare ale continuității, longevității și recunoașterii acestei îndelungate slujiri preoțești.

 

În opinia Protopopului Constantin Alecse, o simplă etichetă administrativă precum „deposed” nu poate rescrie această istorie, nu poate șterge decenii de slujire și recunoaștere și nici nu poate anula statutul său canonic actual. Dimpotrivă, dacă această etichetă a fost folosită ca instrument de marginalizare sau sancționare, el o privește ca pe „a badge of honor” — o „insignă de onoare”, devenită mărturie a faptului că a rămas fidel conștiinței sale, istoriei propriei slujiri și principiilor canonice pe care le consideră fundamentale.

 

Adevărul documentelor și responsabilitatea istoriei

 

Protopopul Constantin Alecse își asumă cu deplină responsabilitate toate afirmațiile cuprinse în această prezentare. El precizează că baza factuală a relatării o constituie documentele originale, corespondența oficială, actele bisericești, fotografiile și celelalte materiale păstrate în arhiva sa personală.

 

În același timp, el face distincția între faptele documentate și concluziile sale privind caracterul sau motivația unor acțiuni. Ceea ce afirmă fără echivoc este că, potrivit documentelor pe care le deține, cronologia este clară: pensionarea sa la 15 septembrie 2022; intrarea sub omoforul Mitropolitului Nicolae; trecerea Parohiei „Sfânta Treime” la Mitropolia Română; solicitarea cărții canonice de către Mitropolitul Nicolae în 2023; menținerea numelui său în evidențele ROEA; calificarea sa drept „suspendat” în perioada 2022–2025 și „deposed” din 2026; recunoașterea și decorarea sa în cadrul Bisericii Ortodoxe Române; precum și acordarea, în 2026, a Diplomei de Merit pentru cincizeci de ani de slujire preoțească. Pentru Protopopul Constantin Alecse, problema fundamentală nu este obținerea unui privilegiu personal, ci restabilirea adevărului privind statutul său canonic și respectarea rânduielii Bisericii.

 

El afirmă categoric că autoritatea bisericească trebuie să rămână în slujba Bisericii, iar disciplina trebuie să rămână în slujba adevărului și a rânduielii canonice. Nicio autoritate administrativă nu poate deveni un instrument de răzbunare personală, de ștergere a memoriei sau de anulare a statutului canonic al unui cleric.

 

După o jumătate de secol de preoție, Protopopul Constantin Alecse afirmă că nu solicită privilegii, ci adevăr, dreptate, respect canonic și o evidență bisericească corectă, transparentă și necontradictorie. În concepția sa, documentele trebuie să vorbească, canoanele trebuie respectate, jurisdicțiile trebuie să-și recunoască reciproc limitele și autoritatea, iar demnitatea unui preot care a slujit Biserica timp de cincizeci de ani nu poate fi anulată printr-o etichetă administrativă sau prin tăcerea unei autorități (FRCA).